O toamna in APUSENI - 21-23 octombrie 2011

[ OFFROAD ]
... si o coborare pe care o vom tine minte!

Pornit-am de acasa cu dorinta de a inchide un traseu lung, inceput in primavara timpurie.

Pe care in sfarsit l-am realizat.

Dar nu fara emotii si munca.

Iata ca intr-o vineri ne-am adunat din toate partile o echipa de toata isprava:

La categoria musca:

-         Radu si Catalin pe Samurai

-         Mihai S pe Vitara

-         Geza si Andrei Nagy cu Samuraiul

-         Adi Sarbu si Piciu cu Vitara

-         Claudiu si Adi (Cisnadie) pe Vitara

-         Romeo Medan - Samurai

La mijolcie:

-         Bogdan si domnul Ardelean senior  pe  Landcruiser 73

-         Alin si Skipper in Landcruiserul 73

-         Uta si Sorin Melente pe un Daihatzu Rocky stock

Si la grei:

-         Cristina si Andrei Drujba, Simona si Mihnea in Landcruiser 78

-         Roxana si Andrei Nistor  pe Landcruiserul 80

-         Mihai T pe Landcruiser 80

Startul l-am dat tot de la atelierul lui Melente, deja un loc de traditie pentru turele noastre. Reluand traseul inceput in vara, am avut sansele unor zile relativ uscate, chiar daca soarele nu ne-a prea zambit. Un urcus abrupt de toata frumusetea si iata-ne pe culmea Metaliferilor, deasupra satului Bulbuc si apoi Fantanele. Apoi cateva poteci printr-o padure misterioasa invaluita in ceata si ne coboram in Cib, de unde parcurgem cateva vai si trecatori  pana in satul lui Avram Iancu. De acolo am urmarit cateva drumuri de care bine delimitate de garduri pana in Arieseni, popasul nostru pentru doua nopti. Dupa un traseu lung, de peste 140 km insa nu foarte dificil, am ajuns teferi la o cina calda si o bere rece.

Ziua urmatoare s-a razbunat pe noi, cei care in prima zi am gandit ca a fost prea usor. Renuntand la o urcare destul de anevoioasa pentru intreg convoiul catre culmea Bihorului, am ales ad-hoc o cale care parea destul de practicabila. Care s-a dovedit apoi un veritabil drum de coborare a TAF-urilor si a torentilor. Pasind din ravena in ravena, dupa o lupta de opt ore si 5 kilometri, am ajuns jos epuizati si cam sifonati. Unii cu piesele in mana, altii cu urme vizibile prin laterale. De fapt, dusmanul nostru a fost nerabdarea si graba. Insa am ramas cu ce povesti mai departe, chiar daca traseul propus initial era cu totul altul. Dupa 11 ore si 40 de kilometri ne-a asteptat iar cina calda si povestile.

Asa ca ultima zi ne-a strans pe toti prin parcare la un maraton de reparat stricaciunile. Intr-un final am reusit sa ne impachetam si am decis sa nu mai iesim din traseul planificat. Din Bistra am parasit nationala si am intrat in Tara Trascaului, strabatand o zona exceptionala care insa a suferit multe mutilari. Am vazut muntii dislocati de cariere pe langa Rosia Montana, satele acoperite cu steril si ape moarte, catunele uitate pe culmi, si in final Detunatele de bazalt. Dupa mai bine de 100 kilometri am intrat iarasi in civilizatie, in decorul industrial al Zlatnei.

Am fost multi, diferiti, am cautat poteci pe care numai le banuiam, am fost nerabdatori cu capcanele dinaintea noastra, dar le-am trecut impreuna pe toate ajungand intregi si nevatamati. Dar asta este aventura, asa-i?

Urmeaza pozele noastre, albumul on-line si track-ul.