TURA PRIN BANAT - Valcan - Tarcu - Septembrie 2012

Iata ca ne-am incumetat la un drum mai lung, pana in Banat, pentru a cunoaste o zona despre care nu auzisem prea multe. A fost si `botezul` celor trei Patroale nou intrate in club, care au facut fata cu brio.

Au raspuns prezent:

-         Uta si Melente – acelasi Daihatsu sprinten

-         Alin cu Landcruiser-ul 73

-         Roxana si Andrei cu Toyota 80 cu urmele de praf Siberian

-         Geza si Andrei in Samurai

-         Mihai cu noul Y60

-         Corina si Adi tot intr-un Patrol proaspat luat

-         Dana si Ionut in lungul Y60

-         Stefania si Mihai cu acelasi Landcuiser 80

-         Si mult, mult praf, soare din plin, culmi lungi si pietroase si paduri abrupte.

Am trecut prin doua etape distincte, Muntii Valcan in prima zi si Muntii Tarcu in cea de-a doua. Cu regretul ca in a treia zi am renuntat la intoarcerea prin Poiana Rusca din cauza prafului in exces.

Valcan:

Am intrebat muntele daca ne lasa sa trecem si, mai sus de  Campul lui Neag, dupa o urcare lunga prin cateva exploatari destul de dramatice, ni s-a oferit drumul montan de pe culmea principala.  Cu cat ne duceam catre sud, padurea de brazi de la liziera goluli alpin se transforma in foioase, semn ca Herculanele erau aproape. Sau asa credeam noi. La un moment dat ni s-a ridicat in fata ca o bariera Muntele Oslea si am fost nevoiti sa coboram in vaile adanci, cautand cateva ore o cale de ocolire. O urcare de exploatare, mai degraba un rau bolovanos, ne-a adus iar pe o culme, un drum spectaculos pe care l-am admirat in asfintit si apoi cam pe intuneric. Noaptea ne-a surpins cand tocmai ajunsesem la drumul ce uneste Jiul de Vest cu Cerna, pentru ca apoi, timp de cateva ore, sa ne invartim kilometri intregi in jurul Lacului lui Ivan, pe un drum sinuos cum nu mai intalnisem. Tarziu in noapte am ajuns la Herculane, unde am mai avut timp de cina si bere.

Tarcu:

L-am abordat dintr-o laterala, in zona de legatura cu Godeanu, dupa o urcare destul de salbatica pe urme de TAF si un drum care ne-a scos in culmea principala, ca pe acoperisul lumii. A urmat un drum spectaculos pe creasta, cu mici treceri mai dificile si cu ceva emotii. Fiecare varf ne deschidea inca o perspectiva asupra Tarcului si batranului Retezat. Finalul zilei l-am petrecut cautand o cale de coborare, cea planificata de acasa nu se potrivea cu dimensiunile noastre. Tot un drum de TAF ne-a scos pe valea care se varsa in Lacul Poiana Marului, unde am innoptat.