Batrana, satul de deasupra norilor - decembrie 2015

Ce ar fi de spus despre Batrana?

O pace deplina care nu poate decat sa te linisteasca,

Locuri suspendate in timp si spatiu, o traditie care inca se citeste la fiecare pas,

O munca pe cat de grea pe atat de permanenta,

Un muzeu in aer liber, autentic si inca viu.

Am cunoscut in cele doua zile de popas pe aceasta culme de munte, la aproape o mie de metri altitudine, locuri si oameni care incearca sa duca mai departe cele lasate de stramosi, cu atat de mult timp in urma. Locuri incarcate cu liniste si pace, de tot atata vreme. Am trecut prin acele locuri izolate, am cautat si am gasit gospodarii asezate de demult, la kilometri una fata de cealalta, am realizat munca grea care le face sa nu se stinga. Familii atat de izolate, batrani si batrane ramasi singuri, case incredibil de frumoase  si modeste, haine cusute intr-o iarna  sau doua, cu o coplesitoare bogatie de culori si modele din vremuri de demult. Ne-au mers direct la suflet cei cativa copii care deja stiu ce este munca, am ras alaturi de Adrian, un baietel de numai doi ani, care ne zambea atat de sincer si frumos. Am trecut de pe o culme pe alta, prin poienile unde si-au asezat oamenii gospodariile, locuri de o frumusete rara, de unde nimic nu iti impiedica privirea sa caute pana departe. Ne-a incalzit pe dinafara soarele de deasupra norilor, ne-am simitit mai aproape de el, dar ne-am imaginat si despre iarna lunga si grea, despre vantul care cauta aceste culmi si usuca mainile muncite. Am intrat si in camarutele stramte, sub grinzi incovoiate care iti plecau capul, spatiul in care iarna grea inchide aceste suflete, in care timpul se masoara in cusaturi colorate si licariri de lampa.  Am cautat acele imagini de poveste, pe ulitele serpuite ale vetrei satului, printre case din barne frumos cioplite de barda, cu atat de putine hornuri fumegande azi.

 Cu regret am realizat ca cei batrani au fost lasati aici, ca viata mai usoara de la vale, de la oras, a facut ca locurile sa fie din ce in ce mai parasite si uitate. Ceea ce mai demult parea ca este suficient omului de aici, acum nu ii mai ajunge, sau nu i se mai pare ca defineste viata din zilele noastre. Este atat de pacat ca aceste marturii ale trecutului sa nu fie inca perpetuate, sa fie lasate uitarii si parasirii.

 Prin cele aduse de noi, dupa un drum de mai bine de 40 de kilometri de paduri si vai adanci, am incercat sa redam un pic de speranta acestor oameni si locuri, am dorit sa le aratam ca nu au fost uitati de tot, ca viata lor de aici inca are un sens si ca locurile in care s-au asezat de atatia ani sunt desprinse dintr-o poveste. Stim ca este atat de putin, ca nu vom putea sa inlocuim greutatile zilnice, ca munca va fi in continuare la fel de grea.

Poate, zicem noi, cu ajutorul nostru, a  celor de jos, se va ajunge la acel echilibru care sa ii tina in aceste locuri  pe cei de aici, de sus, sa dea un sens continuitatii aici. Nu stim cum, nu stim cand, insa avem speranta ca aceste locuri incredibile vor ramane pe cat de vii pe atat de neclintite. Vrem sa pastram viata de aici, de sus, chiar daca cea de jos dicteaza altfel. Important va fi sa ne definim si concretizam aceste valori si sa le facem sa traiasca. Un pic mai usor decat acum, insa stim ca cei de aici sunt de demult obisnuiti cu greul.

 Suntem siguri ca acest om modest („primar, da, asa imi mai spun oamenii cateodata…”) va face cat de mult va putea sa impinga lucrurile inainte, insa are nevoie de ajutor, acum mai mult decat oricand. Am aranjat cot la cot cu dumnealui toate pachetele, toate micile cadouri, am cutreierat impreuna culmile in cautarea catunelor, pana tarziu in noapte, am carat sacii cu cele de trebuinta, am inchinat apoi in liniste si am luat-o a doua zi de la capat. Ne-a gazduit cat a putut de bine, si ne-a facut sa ne simtim atat de acasa.

 Am adus aici, in capatul lumii noastre locuite, cateva ganduri bune si de la cei care ne-au sprijinit, oameni inimosi de la Scandia Sibiu, Boromir – Moara Cibin, Mega Image, Generali, Carrefour, Ejot, Alka, Asociatia We Help Sibiu, Gary Ingram, Maurt International, Familia Adam, Diana Ghinea, Dorina Kolkhuis-Tanke, Ioana Dancanet, Magda Achim, Fiona Dutu, Andrei Ionescu si  multi alti prieteni pe care ii rog sa  nu se supere daca i-am omis. Si anonimatul este o calitate in voluntariat.

 Noi,

Club Off Road Bucuresti – CORB 44, Irina, Alexandra, Renatta, Vali, Silviu, Nicu, Marian, George

Plantam Fapte Bune in Romania – Alina

We Help / Sibiu – Florin

Offroad Club Sibiu – Oana, Darius, Ovidiu, Ionut, Mihai