SIBERIA 2012 - BUCURESTI - MAGADAN![]() EXPEDITIA BUCURESTI - MAGADAN - MARTIE 2012 Scopuri... - parcurgerea Drumului Oaselor - Kolīma - intre Yakutsk si Magadan, cea mai apriga parte a Siberiei accesibile pe patru roti, cu punctarea unor obiective de pe traseu - Lacul Baikal, orasul Oimyakom (polul frigului), si altele. - parcurgerea Rusiei de la vest la est aproape fara oprire - identificarea si cunoasterea unor comunitati de romani deportati in Siberia, stabilire de contacte. - efectuarea drumului cu o masina ARO, fosta ambulanta militara care va ramane la capatul drumului, asistata tehnic si moral de o Toyota Landcruiser - recuperarea motocicletei lui Popescu, din Yakutsk, incercarea de a o repara si tentativa acestuia de a parcurge drumul oaselor pe motocicleta, in sezon rece - aducerea in tara a ceea ce va mai ramane din motocicleta lui Popescu, pe si prin Landcruiser.
Cine a subscris aventurii: Rebeca - scenariul si regia, cu intentia de a gasi cat mai multe despre cei stramutati aici Popescu , initiatorul actiunii de recuperare a motocicletei, reprezentant al Asociatiei Motociclistilor din Romania Cornel , persoana cheie prin cunoasterea a doua limbi straine extrem de folositoare in deplasarea noastra - rusa si mecanica auto, dar si presedintele filialei romane a Night Wolves, asociatie moto cu legaturi in toata Rusia Andrei cel mic - responsabil cu inregistrarile video ale tuturor conflictelor noastre, delegat pentru mentinerea ordinii si disciplinei in ambulanta AR, posesor al unei cantitati considerabile de rabdare. Andrei cel mare - driver de cursa lunga si parintele Landcruiser-ului, mebru Offroad Club Sibiu, arhitect Mihai - detinator si utilizator al tuturor hartilor disponibile pentru o navigatie fara cusur in toate directiile, dar si membru Offroad Club Sibiu, arhitect Ambulanta ARO - cu modificari deosebite, adica un pat cu o panta stranie in partea din spate, cu multe gaurele prin care vantul trecea lesne, mult polistiren intre foile de tabla si o instalatie electrica dinamica si autoreglabila, si un electromotor independent.. Landcruiser-ul 80 - cu o ditamai salteaua pe jumatate din habitaclu, cu o incarcatura care a cam coplesit suspensia spate si un rezervor care golea buzunarele cand se umplea.
16 MARTIE 2012 - BUCURESTI Dupa zile de asteptare a documentelor, dupa multe ore de pregatire, dupa repetate discutii si dupa multe momente in care nu credeam ca se va intampla, iata ca emotia plecarii a trecut si ne-am pus in miscare. Intr-o vineri dupa-amiaza, cand toate deja au fost inghesuite prin ungherele masinilor, am luat calea rasaritului cu soarele in spate. Prima oprire - vama intre doua tari care impart aceleasi traditii. Trecem usor, cu cateva incurajari de drum bun, pe romaneste desigur. O mica bucata din Moldova si ne oprim la o alta granita care nu avea ce sa caute acolo. In sfarsit, trecem si aici dupa completarea mai multor formulare si intram in Ucraina . Deja prezenta si ajutorul lui Cornel se dovedesc indispensabile, in conditiile in care nu se vorbeste nici o alta limba decat cea locala. 17 MARTIE 2012 - UCRAINA Nu ne oprim. Ne intampina drumuri destul de degradate, gropi si denivelari cu care suntem obisnuiti, de fapt. La Odessa ne intampina un miros puternic de mare si limane, dar nu nepalcut. Orasul incepe sa se trezeasca, este aproape 5 dimineata, insa nu putem astepta prea mult. Gasim mai departe lungi drumuri de camion, un teritoriu absolul plat si monoton pe care il parcurgem rapid. Seara, unii dintre noi se trezesc la granita rusa, unde completam de doua ori mai multe formulare, sub mangaierea unui vant rece si taios. 18 MARTIE 2012 - SARATOV - RUSIA Dupa drumuri lungi, pline de camioane (printre care remarcam cu placere Kraz-uri si Kamaz-uri), dupa mai bine de o suta de kilometri de autostrada luminata ca ziua si absolut pustie, dupa sosele interminabile printre enorm de multe localitati,iata-ne la pranz intrand in Saratov, primul nostru popas. Ii cunoastem pe baietii din filiala locala a Night Wolves Moto Club, care ne gazduiesc cu bucurie in casa lor de oaspeti. Din pacate bariera lingvistica ne impiedica sa comunicam mai mult de cuvintele de baza din engleza. Gasim in Saratov urmele unei ierni care noua ni s-ar parea grele, cu munti de zapada pe marginea strazilor si printre blocuri si case. Volga este inca inghetata complet si ne sugereaza un pic din imensitatea din timpul verii. Seara o petrecem la cabana si cadem apoi rapusi de oboseala. 19 MARTIE 2012 - Inca RUSIA Multi kilometri printre campii nesfarsite. Trecem inca o data Volga si ne indreptam cu hotarare catre o Rusie din alt continent. Nu ne mai opreste nimic. Poate numai electromotorul masinii ARO, care nu a mai reactionat. De acum incolo masinile se vor ajuta reciproc, prin pornire la sufa. 20 MARTIE 2012 - URALI Incet incet peisajul plat se schimba, dimineata ne prinde intr-o aglomerare de camioane pe soseaua nationala ce traverseaza Muntii Urali. Zapada proaspata pe sosea ingreuneaza traficul, formand coloane uriase de camioane de toate felurile. Urcari si coborari lungi peste colinele batranilor munti si coborarea finala catre partea asiatica a Rusiei. Prima oprire tehnica, la Chelyabinsk, unde reparam microfonul statiei radio si spalam in zadar Toyota, careprinsese un strat gros de noroi pe absolut toate suprafetele. Nu zabovim si ne continuam drumul. 21 MARTIE 2012 - SIBERIA PLATA Vedem pe geamuri un peisaj identic si repetitiv, o campie infinita acoperita cu zapada si paduri albe de mesteceni. Avem sentimentul ca ne invartim in cerc pe o sosea infinita. Indicatoarele deja contin numere de patru cifre catre destinatiile spre care tindem si noi. Deja kilometrajul masinii arata 4.500 km. Fara oprire ii dam bataie. Luam micul dejun la ora pranzului pe fusul orar local, ochiuri cu un fel de sunca presata. Localurile de pe marginea strazii sunt surprinzator de curate si asezate, mancam fara rezerve. Novosibirsk ne asteapta la cateva sute de kilometri asa ca nu putem intarzia. Debarcam acolo pe inserat, ne incarcam cu internet la un hotspot la hoelul cu acelasi nume si gasim la iesire din oras un motel unde pe langa o noapte de odihna prindem cateva dusuri cu apa calda. Era momentul oportun.. 22 MARTIE 2012 - VISCOL Odihniti si cu omletele luate o luam din loc cu forte proaspete. Reusim sa dezghetam radiatorul la Aro si sa il pornim tot la sufa. Fara probleme. Peisajul se mai valureste, aceiasi mesteceni imprastiati peste tot, cu cativa pini timizi printre ei. Viscolul de dimineata se mai domoleste si ne indeamna la drum lung. 23 MARTIE 2012 - PADURI NESFARSITE Intram cu noapte in cap in Krasnoiarsk, unde intalnim doi impatimiti proprietari de ARO cu care Popescu a schimbat tot felul de impresii. Cred ca sunt singurele masini Aro din Siberia. Vizitam in fuga o racheta adevarata transformata in monument memorial, si din nou pe cai. Ambulanta incepe sa se cam fandoseaasca, dar Cornel ii depisteaza secretele si masinii ii revin puterile. Parcurgem portiuni lungi de sosea rezonabila, cu bruste schimbari in drumuri neasfaltate din balast, care ii trezesc pe cei adormiti in spate. Parca se face mai frigut, traversam multe coline complet impadurite. 24 MARTIE 2012 - BAIKAL Ajungem cu bine in Irkutsk dupa mai bine de 7000 de kilometri, unde gasim in noapte bulevarde de kilometri si o gramada de service-uri auto. Fugim repede la Baikal, sa gasim o cazare si sa aflam daca mai este posibila traversarea lacului cu masina. Gasim Baikalul inca inghetat, cu cateva masini care roiesc pe la margini, insa suntem informati ca oficial nu se mai permite traversarea, chiar cu o zi inainte au murit doi oameni in incercarea de traversare pe patru roti, deasupra ghetii. De la mal totul pare inca inghetat, dar nu ne tenteaza sa aflam cat rezista sub trei tone de masini. Lacul este imens, strajuit de munti si nu se intrezareste capatul. Gasim pe mal o pensiune despre care credem ca vara este plina si folosita la maxim, ne reculegem un pic si ne intoarcem la Irkutsk sa cunoastem pe lumina zilei capitala regiunii. Un oras cu cladirile mari ale ultimului veac printre casele cochete caracteristice, complet din lemn cu dantele traforate la ancadramente si cornise. Seara gustam o sauna traditionala cu bai racoritoare la copca in Baikal si apoi somn greu. De maine va incepe adevaratul drum pentru care am strabatut cei sapte mii de pana acum.
25 MARTIE 2012 - TOT BAIKAL Dimineata aflam cateva povesti de la un localnic, apoi impachetam si ne urmam calea, tot cinci, insa fara Andrei cel mare, pe care l-a chemat datoria inapoi. Am primit-o in echipa pe Rebeca, cea care va incerca sa afle povestile celor adusi aici cu forta. Parcurgem multe zeci de kilometri pe malul lacului, pana pe inserat, cand ne despartim de acesta.
26 MARTIE 2012 - ULAN UDE Ne parcam in miez de noapte la umbra lui Lenin in centrul Ulan Ude, unde tragem un pui de somn pana ce simtim privirile curioase ale locuitorilor care tot urcau si coborau din maxi taxi si ne dam seama ca soarele este deja sus. Dam o mica tura prin centru, gustam un fast food cu produse de ieri, printam cateva pagini la un choisc de IT si cautam apoi intr-o comuna de langa oras cativa supravietuitori ai gulagului. Lucru dificil, fiindca informatiile pe care le avem sunt putine, si nici satenii nu prea ne dau indicatii valabile. Dupa cateva ore de cautari si intrebari, renuntam. Profitam de un fel de service auto si facem schimbul de filtre si ulei. Inserarea ne surprinde pe un drum cu o lumina calda, in ciuda frigului pe care incepem sa il intrezarim. 27 MARTIE 2012 - DRUMURI BUNE, DRUMURI RELE Soselele incep sa se schimbe brusc si fara avertismente, asfaltul dispare lasand loc unui macadam fara sfarsit. Abia spre dimineata ne oprim intr-un sat incremenit, pe malul unui lac la fel de incremenit. In afara unui catel si a doi trecatori nimic nu dezvaluie viata din casele mici din lemn, pe hornurile carora inca iese fum. Mai poposim la un memorial amplasat intr-o padure rara de pini si mestenceni, langa Chita. De acolo drumul ia o intorsatura incredibila, soseaua devine un adevarat drum expres, cu doua sau trei benzi, cu asfalt impecabil si o semnalizare corespunzatoare. Si tot asa aproape noua sute de kilometri, un pic mai mult decat intre cele mai departate coltuiri ale Romaniei. Cafenelele devin din ce in ce mai rare, la fel si benzinariile, care ne dau cateva emotii. De fapt nu intalnim nici un sat vreme de sute de kilometri iar ecranul GPS-ului este de un verde compact, precum padurea pe care o strabatem mai bine de 18 ore. 28 MARTIE 2012 - CATRE NORD Inspre dimineata parasim cu regrete soseaua supermodernizata care duce la Vladivostok si o luam la stanga catre nord si catre Siberia cea inghetata. Parcurgem sute de kilometri pe un macadam combinat cu zapada inghetata, peste dealuri lungi impadurite cu un soi de rasinoase cu frunza cazatoare. Benzina din ARO, cumparata in criza de benzinarii de azi noapte, da rateuri serioase in motor, drept urmare va parcurge o buna distanta la sufa, dupa Toyota. Hotaram sa desfundem a doua oara conducta de benzina si Cornel demasca farsa Aro, un cablu de masa de la bobina care flutura stingher pe acolo. Rezolvat, si ajungem pe inserat la un fel de cladire in care nu prea am inteles ce se intampla, dar care ne-a oferit cazare. Era un fel de `hotel` pentru rarele echipaje de avioane care aterizau pe aeroportul Neriumgri. Afara erau -20 grade. 29 MARTIE 2012 - DEJA SIBERIA PE CARE O ANTICIPASEM Dimineata gasim masinile inghetate. Zapada scotea un scartait teribil la fiecare pas. Drumul de macadam incepe sa urce sis a coboare coline mai serioase, atingem chiar si 1200 m altitudine, locuri in care zapada de pe margine depasea un metru. De cateva ori am dat de cozi de masini, care asteptau un bulldozer gigantic sa elibereze drumul de bolovanii imprastiati de explozii controlate. Am urmarit Kamaz-urile care au trecut peste orice obstacol si am evitat asteptarea nedefinita. Nu am inteles de ce drumul a urcat si a coborat de cateva sute de ori colinele, aproape in linie dreapta. Noaptea ne-a prins pe drum, inca in muntii care desparte Yakutsk-ul de restul lumii. Incet ne-am coborat in bazinul Lenei, iar temperatura din termometrul lui Popescu a coborat amenintator la -32 grade. 30 MARTIE 2012 - YAKUTSK Dormim pana pe la pranz, in garsoniera lui Max, un baiat de toata isprava, coleg de club Night Wolves cu cornel, dar la filial locala. Pe langa multe blocuri suite pe stalpi de beton, case vechi din lemn, care nu mai urmareau nici o linie dreapta, conducte aeriene este tot, trotuoare inghetate, descoperim faptul ca jumatate dintre masinile locale sunt Toyota iar dintre acestea o mare parte sunt Landcruisere 80, care mai de care mai transformatesi infrumusetate. Seara ne `odihnim` intr-un club de rock, cu de toate, bere, bodyguarzi, o formatie live care canta bine, cativa baieti care au gasit timp si de o mica lupta barbateasca. 31 MARTIE 2012 - ODIHNA Planul de a porni catre Jigansk ne-a fost anulat de neputinta de a ne trezi la timp. SI tot raul spre bine, fiindca dupa amiaza, rulmentul stanga fata de la Toyota a cedat si a antrenat ruperea planetarei si deteriorarea grava a portfuzetei. Asa ca am depus-o in garajul lui Dima (presedintele Night Wolves Yakutsk). Intre timp am facut o incursiune in tunelele Muzeului Permafrost. Un Frig care parea vesnic. 01 APRILIE 2012 - TOYOTA Am reusit sa strangem toate piesele necesare, unele cumparate de la un magazin deschis si duminica, altele primite prin bunavointa colegilor de club si de pasiune pentru Toyote. Seara toate au fost inlocuite si montate cu succes. 02 APRILIE 2012 - LENA Reusim sa ne adunam si sa parasim Yakutsk-ul, cu Popescu pe motor si cu cizmele legate la baterie. Tecem Lena in plina zi, pe o gheata ca sticla. Drumul apoi devine un macadam inghetat, insa viteza impusa de motocicleta nu a ridicat probleme. Gata, am intrat pe KOLĪMA! Parcurgem numai 150 km, ne prinde noaptea pe la Ciurapcea si ne oprim la o casa si o camera de 2x4 m unde incapem la fix cinci oameni obositi. Este si pacat sa nu parcurgem drumul la lumina zilei.
03 APRILIE - 2012 CERKIUH Facem un popas mai lung in urmatoarea coomuna, Cerkiuh, unde vizitam un muzeu dedicat deportatilor politici din perioada țarista, dar si cu cateva elemente de arhitectura traditionala yakuta. O doamna, istoric local, ne-a vorbit o ora in rusa in turla bisericii de lemn, sub un vanticel deosebit de prietenos, insa apoi am primit un ceai cu lapte care ne-a dezghetat rapid. Am urmat drumul de macadam inghetat, parcurs lejer cu 70-80 km/h, in ritm de rallyraid, am trecut Aldanul inghetat, si am debarcat in intuneric in orasul Handāga. Nu se putea vedea nimic in jur, o sa vedem mai tarziu de ce. O doamna contactata telefonic cu cateva zile in urma, ne conduce intr-un apartament in regim hotelier, curat si cald pe care il impartim cu cativa yakuti. 04 APRILIE 2012 - HANDĀGA CENUSIE Ne aruncam privirile pe fereastra si ne izbeste un cenusiu intens asezat peste toata localitatea, peste case, zapada inghetata, masini, barci si probabil oameni. Cladiri din lemn pe stalpi tot dn lemn, deformate de vreme, țurțuri uriasi gri, atarnati de acoperisurile ondulate, peste tot sere improvizate intr-o stare precara, gramezi uriase de praf negru de carbune pe care se bronzau cativa caini, o zapada neagra cristalizata intr-un mod nefiresc, oameni cu haine colorate si cu fete vesele, cateva masini la fel de curate insa nu atat de luxoase ca in capitala yakuta, acesta este Handāga. Contraste izbitoare patronate de cosurile centralelor termice din care iesea permanent un nor negru. Facem cateva cumparaturi, la pret dublu fata de pana acum, la fel ca si cel al cazarii, si pornim inspre muntii albi care se vad deja la orizont. Din momentul in care facem stanga catre Topolinoe, drumul si peisajul se schimba brusc, parcurgem o zona muntoasa extraorddinara, un traseu complet pustiu pe o lungime de 180km, ce travereseaza rauri mai mari decat Oltul la varsare si urca spectaculos peste o trecatoare, fara nici un pic de semnal GSM sau alte urme de tehnologie. Pe drum, dupa informatiile primte de la primarul orasului Handāga si al intregului judet, identificam doua foste lagare, pe care le vizitam inotand prin zapada pana la brau. Aflam cateva cladiri in ruina, sarma ghimpata, un pustiu total si o liniste la fel de apasatoare, un loc uitat in inima muntilor Siberiei. Am trecut apoi pasul moment in care ARO a terminat toata benzina de care dispunea in rezervor, iar cei 5 litri uitati prn masina abia au ajuns pana la sosirea in Topolinoe, aproape de miezul noptii. Benzinarie deloc, benzina la fel, insa primim cazare la o casa de oaspeti a primariei, in speranta ca miane dimineata vom gasi benzina pe undeva sau va sosi cisterna pe care o depasisem dimineata.. 05 APRILIE 2012 - TOPOLINOE LA CAPATUL LUMII Vedem pe lumina zilei un foarte mic
indicator catre Batagai, oras pe care harta mea l-a identificat la 630 km
catre nord, pe o poteca denumita si drum de iarna. Deci nu ajunsesem la capatul
lumii inca
Comuna ne intampina cu oameni foarte ospitalieri si veseli, vizitam
muzeul local si aflam despre crescatorii de reni si despre lagarul infiintat
inainte de existent localitatii. O domnisoara din primarie, foarte activa
ne face rost de 40 litri de benzina dint-un stoc secret pe care il platim cu
ultimele ruble de care dispuneam, care nici macar nu ne ajungeau. In plus,
primim sase sute de la ea ca sa putem completa suma, gest care ne-a lasat tablou.
07 APRILIE 2102 - OIMYAKON Dupa ce noaptea ne-a inghetat numai nasul, fiind in doi saci de dormit si hotarand sa nu pornim motorul ci sa fim viteji, ne trezim la baza monumentului care marcheaza cea mai mai joasa temperatura inregistrata intr-o comunitate locuita permanent, -71,2 grade. Am intrat in magazinul local, insa painea tocmai se terminase. Intr-un gest care ne-a lasat masca, vanzatoarea a scos painea ei de sub tejghea si ne-a dat-o zicand ca noi vom avea nevoie mai mult de aceasta decat ea. Deci se poate. Pornim sub un soare orbitor cu dinti mari catre Oimyakon, centrul raional. Care de fapt este un satuc linistit, cu cativa copii jucandu-se in curtea scolii, trei schiori de fond venind dinspre Tomtor si un voinic mic facand piruete cu bicicleta.Trecem foarte repede prin Ust Nera, fara a pierde vremea printre minerii apasati de presiunile vietii si printre interlopii comertului ilicit cu aur. Un oras extrem de gri si neprimitor. Ii dam inainte pana pe limita administrativa dintre Sakha Yakutia si Magadan Oblast. 08 APRILIE 2102 - SIBERIA RASCOLITA Innoptam la Statia Meteo Delyankir, unde ne primesc in gazda doi tineri meteorologi tare de treaba si mult mai ordonati fata de ceea ce gasisem pana acum. Stand acolo luni de zile in mijlocul pustiului, pareau sa se confunde cu linistea din jur. Continuand catre est si apoi catre sud, in fata noastra apare o Siberie a contrastelor, un peisaj muntos si salbatic alaturi de multele cariere de balast, de carbuni sau de exploatarile pentru aur, un teren rascolit si lasat asa de oameni. Trecem in liniste prin orasul parasit Kadākchan, cu multele blocuri fara ferestre, scoli si parcuri fara copii. O pustietate sinistra. Urmeaza apoi alte cateva orase la fel de gri si contrastante cu muntii inzapeziti din jur, Myandja, Susuman si altele mai mici, pline de cladiri parasite si de conducte inghetate. In jur, gropi imense in care forfotesc buldozere la fel de mari. La Yagodnoe ne prinde seara geroasa.09 APRILIE 2012 YAGODNOE Ne primenim intr-o gostinița cu pretentii de hotel si petrecem toata ziua in oras, cu un ziarist local care este doctor in istoria deportarilor, dar care nu prea isi da drumul usor la grai. Il cunoastem acolo pe Victor, fiul unui deportat, care ne gazduieste apoi in subsolul blocului, unde a amenajat o baza sportiva pentru copii din oras. Langa este chiar un teren de hochei, pe care se antreneaza echipa lui. Petrecem pana tarziu cu povesti ale zonei, despre aur si multe altele. 10 APRILIE 2012 MAGADAN, ULTIMA ZI DE DRUM Dimineata vizitam un fost loc de executie a deportatilor, unde se afla probabil multe gropi comune nedezvelite, Serpantinka. Un loc pustiu care nu dezvaluie deloc din ororile petrecute aici. Dupa pranz ne despartim de Victor, care si-a pierdut ambele zile plimbandu-ne prin zona, si plecam intins catre ultima etapa a drumului. Trecem cateva pasuri peste muntii albi si aproape plesuvi, zapada cat vezi cu ochii, cateva orase parasite si multe santiere de poduri. Deja numerele de pe borne sunt din doua cifre, pana ce vedem un totem luminos pe care scrie mare MAGADAN!! Este 3 dimineata, suntem la finish...11 APRILIE 2012 - MAGADAN, CAPATUL LUMII Incercam sa revenim cu picioarele pe pamant, mai exact pe capatul sau, un loc unde nu visam sa ajungem. Orasul este surprinzator de modern, oameni cu diverse treburi si multe masini umbland de colo colo. Vizitam muzeul local dedicat desigur Kolāmei si Dalstroi-ului, monumentul durerii si coboram apoi pe faleza inghetata a oceanului. Si ne intrebam ce se intampla mai spre est... 12 APRILIE 2012 - EPILOG, CATRE CASA PE SUS SAU PE JOS Echipa noastra, si asa subrezita de tot felul, se destrama acum si fizic, Andrei si Mihai iau calea aerului catre Moscova si apoi Bucuresti, iar cei ramasi isi cauta fortele pentru intoarcerea cu Toyota. Capitala Rusiei se dezvaluie in toata maretia sa, cu bulevarde largi ca nicaieri si cladiri nesfarsite. Seara se coloreaza in Rosu, moment in care punem si noi punct si hotaram ca e timpul intoarcerii catre ai nostri. Drum bun Cornel si Toyotei noastre, Ramas bun, Rusie.. 12 MAI 2012 - P.S. Dupa multi kilometri, cateva mici probleme la Toyota si multe ore de singuratate, Cornel a ajuns cu bine la Moscova. In asteptarea catorva documente pentru transportul motocicletei, apoi iar la drumul final catre casa. 22 MAI 2012 - ACASA L-am intalnit in sfarsit pe Cornel, sanatos si relaxat, intors cu bine dupa inca aproape 15.000 km, parcursi in mare parte singur cu Toyota cea ascultatoare. dupa mai bine de doua luni am declarat expeditia noastra finalizata. zice Cornel: `Unde plecam maine?...` . . . CATEVA IDEI SI CONCLUZII.. - Rusia ramane la fel de mare si misterioasa precum ne-am imaginat-o. Un loc pe care nu il putem cuprinde orice am face. - Siberia insa ne-am apropiat-o mai mult, incercand sa o patrundem din mersul masinii sau din popasurile de pe drum. Nu mai este acel taram inspaimantator sau salbatic. Cu putin efort iti poate comunica multe mistere. Maretia sa insa nu se poate compara cu nimic. Omul a vazut si parcurs un procent infim din ceea ce se afla acolo. - Frigul si zapada te pot coplesi daca nu cauti sa le intelegi rostul. - Expeditia noastra a atins tinta finala, dar nu fara eforturi fizice si nu numai. Cu regretele de a nu fi o echipa unita si coerenta. Au fost prea multe directii si scopuri dorite, prea multe caractere si personalitati care nu se cunosteau dinainte, o comunicare aproape inexistenta si poate cateva incompatibilitati personale. Si mai este si marea Siberie, care te incearca si te copleseste continuu... SI SFATURI PENTRU ALTII.. - O expeditie trebuie sa aiba un singur scop, declarat si acceptat de toata echipa - Echipa trebuie sudata inainte de inceputul deplasarii, increderea in celalalt trebuie castigata inainte, si nu pierduta dupa. - Prezenta si acceptarea unui conducator este obligatorie. Mai multi sau niciunul inseamna dezbinare si esec. Ceea ce am si gustat cate putin. - Orice conflict se rasfrange asupra tuturor si nu are deloc influente pozitive. - Orice, dar numai TOYOTA sa fie... Restul e degeaba. CATEVA CIFRE: - lungime traseu Bucuresti-Magadan si bucle: 13.258 km - cel mai nordic punct N64 36.965 - cel mai estic punct E152 19.206 - cea mai joasa temperatura remarcata -35 - cea mai coborata temperatura neinregistrata - nu stim, dar ne-a inghetat nasul prin doi saci de dormit - cea mai mare altitudine atinsa 1370m - cea mai buna bere - Gold Mine Beer 2,5l - cea mai ieftina motorina - 22,5 RUB - cea mai scumpa - 40 RUB - cel mai frumos traseu - varianta catre nord, catre Topolinoe si spre Batagay... Video![]() Imagini![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() « inapoi |
Activitatile Clubului
Galerie Imagini
|
Parteneri![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
||
ACASĂ · NOUTĂŢI · DESPRE NOI · ACTIVITATI · MEMBRI · GALERIE · PARTENERI · CONTACT | ![]() |