Romānă |   

SIBERIA 2012 - BUCURESTI - MAGADAN

SIBERIA 2012         -        BUCURESTI - MAGADAN [ EXPEDITII ]

EXPEDITIA BUCURESTI - MAGADAN - MARTIE 2012

Scopuri...

- parcurgerea Drumului Oaselor - Kolīma - intre Yakutsk si Magadan, cea mai apriga parte a Siberiei accesibile pe patru roti, cu punctarea unor obiective de pe traseu - Lacul Baikal, orasul Oimyakom (polul frigului), si altele.

- parcurgerea Rusiei de la vest la est aproape fara oprire

- identificarea si cunoasterea unor comunitati de romani deportati in Siberia, stabilire de contacte.

- efectuarea drumului cu o masina ARO, fosta ambulanta militara care va ramane la capatul drumului, asistata tehnic si moral de o Toyota Landcruiser

- recuperarea motocicletei lui Popescu, din Yakutsk, incercarea de a o repara si tentativa acestuia de a parcurge drumul oaselor pe motocicleta, in sezon rece

- aducerea in tara a ceea ce va mai ramane din motocicleta lui Popescu, pe si prin Landcruiser.

 

Cine a subscris aventurii:

Rebeca - scenariul si regia, cu intentia de a gasi cat mai multe despre cei stramutati aici

Popescu , initiatorul actiunii de recuperare a motocicletei, reprezentant al Asociatiei Motociclistilor din Romania

Cornel , persoana cheie prin cunoasterea a doua limbi straine extrem de folositoare in deplasarea noastra - rusa si mecanica auto, dar si presedintele filialei romane a Night Wolves, asociatie moto cu legaturi in toata Rusia

Andrei cel mic - responsabil cu inregistrarile video ale tuturor conflictelor noastre, delegat pentru mentinerea  ordinii si disciplinei in ambulanta AR, posesor al unei cantitati considerabile de rabdare.

Andrei cel mare - driver de cursa lunga si parintele Landcruiser-ului, mebru Offroad Club Sibiu, arhitect

Mihai - detinator si utilizator al tuturor hartilor disponibile pentru o navigatie fara cusur in toate directiile, dar si membru Offroad Club Sibiu, arhitect

Ambulanta ARO -  cu modificari deosebite, adica un pat cu o panta stranie in partea din spate, cu multe gaurele prin care vantul trecea lesne, mult polistiren intre foile de tabla si o instalatie electrica dinamica si autoreglabila, si un electromotor independent..

Landcruiser-ul 80 - cu o ditamai salteaua pe jumatate din habitaclu, cu o incarcatura care a cam coplesit suspensia spate si un rezervor care golea buzunarele cand se umplea.

 

 

16 MARTIE 2012 - BUCURESTI

Dupa zile de asteptare a documentelor, dupa multe ore de pregatire, dupa repetate discutii si dupa multe momente in care nu credeam ca se va intampla, iata ca emotia plecarii a trecut si ne-am pus in miscare. Intr-o vineri dupa-amiaza, cand toate deja au fost inghesuite prin ungherele masinilor, am luat calea rasaritului cu soarele in spate.

Prima oprire - vama intre doua tari care impart aceleasi traditii. Trecem usor, cu cateva incurajari de drum bun, pe romaneste desigur. O mica bucata din Moldova si ne oprim la o alta granita care nu avea ce sa caute acolo. In sfarsit, trecem si aici dupa completarea mai multor formulare si intram in Ucraina  . Deja prezenta si ajutorul lui Cornel se dovedesc indispensabile, in conditiile in care nu se vorbeste nici o alta limba decat cea locala.

17 MARTIE 2012 - UCRAINA

Nu ne oprim. Ne intampina drumuri destul de degradate, gropi si denivelari cu care suntem obisnuiti, de fapt. La Odessa ne intampina un miros puternic de mare si limane, dar nu nepalcut. Orasul incepe sa se trezeasca, este aproape 5 dimineata, insa nu putem astepta prea mult. Gasim mai departe lungi drumuri de camion, un teritoriu absolul plat si monoton pe care il parcurgem rapid. Seara, unii dintre noi se trezesc la granita rusa, unde completam de doua ori mai multe formulare, sub mangaierea unui vant rece si taios.

18 MARTIE 2012 - SARATOV - RUSIA

Dupa  drumuri lungi, pline de camioane (printre care remarcam cu placere Kraz-uri si Kamaz-uri), dupa mai bine de o suta de kilometri de autostrada luminata ca ziua si absolut pustie, dupa sosele interminabile printre enorm de multe localitati,iata-ne la pranz intrand in Saratov, primul nostru popas. Ii cunoastem pe baietii din filiala locala a Night Wolves Moto Club, care ne gazduiesc cu bucurie in casa lor de oaspeti. Din pacate bariera lingvistica ne impiedica sa comunicam mai mult de cuvintele de baza din engleza.  Gasim in Saratov urmele unei ierni care noua ni s-ar parea grele, cu munti de zapada pe marginea strazilor si printre blocuri si case. Volga este inca inghetata complet si ne sugereaza un pic din imensitatea din timpul verii.  Seara o petrecem la cabana si cadem apoi rapusi de oboseala.

19 MARTIE 2012 - Inca RUSIA

Multi kilometri printre campii nesfarsite. Trecem inca o data Volga si ne indreptam cu hotarare catre o Rusie din alt continent. Nu ne mai opreste nimic. Poate numai electromotorul masinii ARO, care nu a mai reactionat. De acum incolo masinile se vor ajuta reciproc, prin pornire la sufa.

20 MARTIE 2012 - URALI

Incet incet peisajul plat se schimba, dimineata ne prinde intr-o aglomerare de camioane pe soseaua nationala ce traverseaza Muntii Urali. Zapada proaspata pe sosea ingreuneaza traficul, formand coloane uriase de camioane de toate felurile. Urcari si coborari lungi peste colinele batranilor munti si coborarea finala catre partea asiatica a Rusiei. Prima oprire tehnica, la Chelyabinsk, unde reparam microfonul statiei radio si spalam in zadar Toyota, careprinsese un strat gros de noroi pe absolut toate suprafetele. Nu zabovim si ne continuam drumul.

21 MARTIE 2012 - SIBERIA PLATA

Vedem pe geamuri un peisaj identic si repetitiv, o campie infinita acoperita cu zapada si paduri albe de mesteceni. Avem sentimentul ca ne invartim in cerc pe o sosea infinita. Indicatoarele deja contin numere de patru cifre catre destinatiile spre care tindem si noi. Deja kilometrajul masinii arata 4.500 km. Fara oprire ii dam bataie. Luam micul dejun la ora pranzului pe fusul orar local, ochiuri cu un fel de sunca presata. Localurile de pe marginea strazii sunt surprinzator de curate si asezate, mancam fara rezerve. Novosibirsk ne asteapta la cateva sute de kilometri asa ca nu putem intarzia. Debarcam acolo pe inserat, ne incarcam cu internet la un hotspot la hoelul cu acelasi nume si gasim la iesire din oras un motel unde pe langa o noapte de odihna prindem cateva dusuri cu apa calda. Era momentul oportun..

22 MARTIE 2012 -  VISCOL

Odihniti si cu omletele luate o luam din loc cu forte proaspete. Reusim sa dezghetam radiatorul la Aro si sa il pornim tot la sufa. Fara probleme. Peisajul se mai valureste, aceiasi mesteceni imprastiati peste tot, cu cativa pini timizi printre ei. Viscolul de dimineata se mai domoleste si ne indeamna la drum lung.

23 MARTIE 2012 - PADURI NESFARSITE

Intram cu noapte in cap in Krasnoiarsk, unde intalnim doi impatimiti proprietari de ARO cu care Popescu a schimbat tot felul de impresii. Cred ca sunt singurele masini Aro din Siberia. Vizitam in fuga o racheta adevarata transformata in monument memorial, si din nou pe cai. Ambulanta incepe sa se cam fandoseaasca, dar Cornel ii depisteaza secretele si masinii ii revin puterile.  Parcurgem portiuni lungi de sosea rezonabila, cu bruste schimbari in drumuri neasfaltate din balast, care ii trezesc pe cei adormiti in spate. Parca se face mai frigut, traversam multe coline complet impadurite.

24 MARTIE 2012 - BAIKAL

Ajungem cu bine in Irkutsk dupa mai bine de 7000 de kilometri, unde gasim in noapte  bulevarde de kilometri si o gramada de service-uri auto. Fugim repede la Baikal, sa gasim o cazare si sa aflam daca mai este posibila traversarea lacului cu masina. Gasim Baikalul inca inghetat, cu cateva masini care roiesc pe la margini, insa suntem informati ca oficial nu se mai permite traversarea, chiar cu o zi inainte au murit doi oameni in incercarea de traversare pe patru roti, deasupra ghetii. De la mal totul pare inca inghetat, dar nu ne tenteaza sa aflam cat rezista sub trei tone de masini. Lacul este imens, strajuit de munti si nu se intrezareste capatul.  Gasim pe mal o pensiune despre care credem ca vara este plina si folosita la maxim, ne reculegem un pic si ne intoarcem la Irkutsk sa cunoastem pe lumina zilei capitala regiunii. Un oras cu cladirile mari ale ultimului veac printre casele cochete caracteristice, complet din lemn cu dantele traforate la ancadramente si cornise. Seara gustam o sauna traditionala cu bai racoritoare la copca in Baikal si apoi somn greu. De maine va incepe adevaratul drum pentru care am strabatut cei sapte mii de pana acum.

 

25 MARTIE 2012 - TOT BAIKAL

Dimineata aflam cateva povesti de la un localnic, apoi impachetam si ne urmam calea, tot cinci, insa fara Andrei cel mare, pe care l-a chemat datoria inapoi. Am primit-o in echipa pe Rebeca, cea care va incerca sa afle povestile celor adusi aici cu forta. Parcurgem  multe zeci de kilometri pe malul lacului, pana pe inserat, cand ne despartim de acesta.

 

26 MARTIE 2012 - ULAN UDE

Ne parcam in miez de noapte la umbra lui Lenin in centrul Ulan Ude, unde tragem un pui de somn pana ce simtim privirile curioase ale locuitorilor care tot urcau si coborau din maxi taxi si ne dam seama ca soarele este deja sus. Dam o mica tura prin centru, gustam un fast food cu produse de ieri, printam cateva pagini la un choisc de IT si cautam apoi intr-o comuna de langa oras cativa supravietuitori ai gulagului. Lucru dificil, fiindca informatiile pe care le avem sunt putine, si nici  satenii nu prea ne dau indicatii valabile. Dupa cateva ore de cautari si intrebari, renuntam. Profitam de un fel de service auto si facem schimbul de filtre si ulei. Inserarea ne surprinde pe un drum cu o lumina calda, in ciuda frigului pe care incepem sa il intrezarim.

27 MARTIE 2012 - DRUMURI BUNE, DRUMURI RELE

Soselele incep sa se schimbe brusc si fara avertismente, asfaltul dispare lasand loc unui macadam fara sfarsit. Abia spre dimineata ne oprim intr-un sat incremenit, pe malul unui lac la fel de incremenit. In afara unui catel si a doi trecatori nimic nu dezvaluie viata din casele mici din lemn, pe hornurile carora inca iese fum. Mai poposim la un memorial amplasat intr-o padure rara de pini si mestenceni, langa Chita. De acolo drumul ia o intorsatura incredibila, soseaua devine un adevarat drum expres, cu doua sau trei benzi, cu asfalt impecabil si o semnalizare corespunzatoare. Si tot asa aproape noua sute de kilometri, un pic mai mult decat intre cele mai departate coltuiri ale Romaniei. Cafenelele devin din ce in ce mai rare, la fel si benzinariile, care ne dau cateva emotii. De fapt nu intalnim  nici un sat vreme de sute de kilometri iar ecranul GPS-ului este de un verde compact, precum padurea pe care o strabatem mai bine de 18 ore.

28 MARTIE 2012 - CATRE NORD

Inspre dimineata parasim cu regrete soseaua supermodernizata care duce la Vladivostok si o luam la stanga catre nord si catre Siberia cea inghetata. Parcurgem sute  de kilometri pe un macadam combinat cu zapada inghetata, peste dealuri  lungi impadurite cu un soi de rasinoase cu frunza cazatoare. Benzina din ARO, cumparata in criza de benzinarii de azi noapte, da rateuri serioase in motor, drept urmare va parcurge o buna distanta la sufa, dupa Toyota. Hotaram sa desfundem a doua oara conducta de benzina si Cornel demasca farsa Aro, un cablu de masa de la bobina care flutura stingher pe acolo. Rezolvat, si ajungem pe inserat la un fel de cladire in care nu prea am inteles ce se intampla, dar care ne-a oferit cazare. Era un fel de `hotel` pentru rarele echipaje de avioane care aterizau pe aeroportul Neriumgri. Afara erau -20 grade.

29 MARTIE 2012 - DEJA SIBERIA PE CARE O ANTICIPASEM

Dimineata gasim masinile inghetate. Zapada scotea un scartait teribil la fiecare pas. Drumul de macadam incepe sa urce sis a coboare coline mai serioase, atingem chiar si 1200 m altitudine, locuri in care zapada de pe margine depasea un metru. De cateva ori am dat de cozi de masini, care asteptau un bulldozer gigantic sa elibereze drumul de bolovanii imprastiati de explozii controlate. Am urmarit Kamaz-urile care au trecut peste orice obstacol si am evitat asteptarea nedefinita. Nu am inteles de ce drumul a urcat si a coborat de cateva sute de ori colinele, aproape in linie dreapta. Noaptea ne-a prins pe drum, inca in muntii care desparte Yakutsk-ul de restul lumii. Incet ne-am coborat in bazinul Lenei, iar temperatura din termometrul lui Popescu a coborat amenintator la -32 grade.

30 MARTIE 2012 - YAKUTSK

Dormim pana pe la pranz, in garsoniera lui Max, un baiat de toata isprava, coleg de club Night Wolves cu cornel, dar la filial locala. Pe langa multe blocuri suite pe stalpi de beton, case vechi din lemn, care  nu mai urmareau nici o linie dreapta, conducte aeriene este tot, trotuoare inghetate, descoperim faptul ca jumatate dintre masinile locale sunt Toyota iar dintre acestea o mare parte sunt Landcruisere 80, care mai de care mai transformatesi infrumusetate. Seara ne `odihnim` intr-un club de rock, cu de toate,  bere, bodyguarzi, o formatie live care canta bine, cativa baieti care au gasit timp si de o mica lupta barbateasca.

31 MARTIE 2012 - ODIHNA

Planul de a porni catre Jigansk ne-a fost anulat de neputinta de a ne trezi la timp. SI tot raul spre bine, fiindca dupa amiaza, rulmentul stanga fata de la Toyota a cedat si a antrenat ruperea planetarei si deteriorarea grava a portfuzetei. Asa ca am depus-o in garajul lui Dima (presedintele Night Wolves Yakutsk). Intre timp am facut o incursiune in tunelele Muzeului Permafrost. Un Frig care parea vesnic.

01 APRILIE 2012 - TOYOTA

Am reusit sa strangem toate piesele necesare, unele cumparate de la un magazin deschis si duminica, altele primite  prin bunavointa colegilor de club si de pasiune pentru Toyote. Seara toate au fost inlocuite si montate cu succes.

02 APRILIE 2012 - LENA

Reusim sa ne adunam si sa parasim Yakutsk-ul, cu Popescu pe motor si cu cizmele legate la baterie. Tecem Lena in plina zi, pe o gheata ca sticla. Drumul apoi devine un macadam inghetat, insa viteza impusa de motocicleta nu a ridicat probleme. Gata, am intrat pe KOLĪMA! Parcurgem numai 150 km, ne prinde  noaptea pe la Ciurapcea si ne oprim la o casa si o camera de 2x4 m unde incapem la fix cinci oameni obositi. Este si pacat sa nu parcurgem drumul la lumina zilei.

 

03 APRILIE - 2012 CERKIUH

Facem un popas mai lung in urmatoarea coomuna, Cerkiuh, unde vizitam un muzeu dedicat deportatilor politici din perioada țarista,  dar si cu cateva elemente de arhitectura traditionala yakuta. O doamna, istoric local, ne-a vorbit o ora in rusa in turla bisericii de lemn, sub un vanticel deosebit de prietenos, insa apoi am primit un ceai cu lapte care ne-a dezghetat rapid. Am urmat drumul de macadam inghetat, parcurs lejer cu 70-80 km/h, in ritm de rallyraid, am trecut Aldanul inghetat, si am debarcat in intuneric in orasul Handāga. Nu se putea vedea nimic in jur, o sa vedem mai tarziu de ce. O doamna contactata telefonic cu cateva zile in urma, ne conduce intr-un apartament in regim hotelier, curat  si cald pe care il impartim cu cativa yakuti.

04 APRILIE 2012 -  HANDĀGA CENUSIE

Ne aruncam privirile pe fereastra si ne izbeste un cenusiu intens asezat peste toata localitatea, peste case, zapada inghetata, masini, barci si probabil oameni. Cladiri din lemn pe stalpi tot dn lemn, deformate de vreme, țurțuri uriasi gri, atarnati de acoperisurile ondulate, peste tot sere improvizate intr-o stare precara, gramezi uriase de praf negru de carbune pe care se bronzau cativa caini, o zapada neagra cristalizata intr-un mod nefiresc, oameni cu haine colorate si cu fete vesele, cateva masini la fel de curate insa nu atat de luxoase ca in capitala yakuta, acesta este Handāga. Contraste izbitoare patronate de cosurile centralelor termice din care iesea permanent un nor negru. Facem cateva cumparaturi, la pret dublu fata de pana acum, la fel ca si cel al cazarii, si pornim inspre muntii albi care se vad deja la orizont. Din momentul in care facem stanga catre Topolinoe, drumul si peisajul se schimba brusc, parcurgem o zona muntoasa extraorddinara, un traseu complet pustiu pe o lungime de 180km, ce travereseaza rauri mai mari decat Oltul la varsare si urca spectaculos peste o trecatoare, fara nici un pic de semnal GSM sau alte urme de tehnologie. Pe drum, dupa informatiile primte de la primarul orasului Handāga si al intregului judet,  identificam doua foste lagare, pe care le vizitam inotand prin zapada pana la brau. Aflam cateva cladiri in ruina, sarma ghimpata, un pustiu total si o liniste la fel de apasatoare, un loc uitat in inima muntilor Siberiei. Am trecut apoi pasul moment in care ARO a terminat toata benzina de care dispunea in rezervor, iar cei 5 litri uitati prn masina abia au ajuns pana la sosirea in Topolinoe, aproape de miezul noptii. Benzinarie deloc, benzina la fel, insa primim cazare la o casa de oaspeti a primariei, in speranta ca miane dimineata vom gasi benzina pe undeva sau va sosi cisterna pe care o depasisem dimineata..

05 APRILIE 2012 - TOPOLINOE LA CAPATUL LUMII

Vedem pe lumina zilei un foarte mic indicator catre Batagai, oras pe  care harta mea l-a identificat la 630 km catre nord, pe o poteca denumita si drum de iarna. Deci nu ajunsesem la capatul lumii inca… Comuna ne intampina cu oameni foarte ospitalieri si veseli, vizitam muzeul local si aflam despre crescatorii de reni si despre lagarul infiintat inainte de existent localitatii. O domnisoara din primarie, foarte activa  ne face rost de 40 litri de benzina dint-un stoc secret pe care il platim cu ultimele ruble de care dispuneam, care nici macar nu ne ajungeau. In plus, primim sase sute de la ea ca sa putem completa suma, gest care ne-a lasat tablou.

06 APRILIE 2012 - TOPLII CLIUCI - MUZEUL ORORII
Intorsi de la Topolinoe, avem un scurt interviu cu seful Directiei de drumuri, sectorul Kolāma, de la care aflam tot felul de istorii legate de executia acestui drum. Fotografiem un set de planuri dintr-un proiect tip pentru construirea lagarelor de munca fortata. Ororile care s-au petrecut acolo le aflam un pic mai tarziu, vizitand muzeul dedicat acestor fapte din istorie. Cifrele sunt peste orice inchipuire - peste o suta de mii de oameni au murit in lagarele de munca fortata la constructia Kolāmei. Restul sunt detalii...
Cu un gust amar plecam din Toplii Cliuci catre inima Kolāmei, fara motocicleta care va ramane aici. Traversarea muntilor este fantastica, un drum memorabil si tototada greu, cu multe zone inguste unde nu incap doua masini. Dupa miezul noptii oprim la Tomtor, polul frigului intre asezarile locuite, unde cred ca deja sunt -25 grade si avem flori de gheata la geamurile masinii. Dormim in masina, satul este complet incremenit la o ora atat de tarzie.

 

07  APRILIE 2102 - OIMYAKON

Dupa ce noaptea ne-a inghetat numai nasul, fiind in doi saci de dormit si hotarand sa nu pornim motorul ci sa fim viteji, ne trezim la baza monumentului care marcheaza cea mai mai joasa temperatura inregistrata intr-o comunitate locuita permanent, -71,2 grade. Am intrat in magazinul local, insa painea tocmai se terminase. Intr-un gest care ne-a lasat masca, vanzatoarea a scos painea ei de sub tejghea si ne-a dat-o zicand ca noi vom avea nevoie mai mult de aceasta decat ea. Deci se poate. Pornim sub un soare orbitor cu dinti mari catre Oimyakon, centrul raional. Care de fapt este un satuc linistit, cu cativa copii jucandu-se in curtea scolii, trei schiori de fond venind dinspre Tomtor si un voinic mic facand piruete cu bicicleta.Trecem foarte repede prin Ust Nera, fara a pierde vremea printre minerii apasati de presiunile vietii  si printre interlopii comertului ilicit cu aur. Un oras extrem de gri si neprimitor. Ii dam inainte pana pe limita administrativa dintre Sakha Yakutia si Magadan Oblast.

08 APRILIE 2102 - SIBERIA RASCOLITA

Innoptam la Statia Meteo Delyankir, unde ne primesc in gazda doi tineri meteorologi tare de treaba si mult mai ordonati fata de ceea ce gasisem pana acum. Stand acolo luni de zile in mijlocul pustiului, pareau sa se confunde cu linistea din jur. Continuand catre est si apoi catre sud, in fata noastra apare o Siberie  a contrastelor, un peisaj muntos si salbatic alaturi de multele cariere de balast, de carbuni sau de exploatarile pentru aur, un teren rascolit si lasat asa de oameni. Trecem in liniste prin orasul parasit Kadākchan, cu multele blocuri fara ferestre, scoli si parcuri fara copii. O pustietate sinistra. Urmeaza apoi alte cateva orase la fel de gri si contrastante cu muntii inzapeziti din jur, Myandja, Susuman si altele mai mici, pline de cladiri parasite si de conducte inghetate. In jur, gropi imense in care forfotesc buldozere la fel de mari. La Yagodnoe ne prinde seara geroasa.

09 APRILIE 2012 – YAGODNOE

Ne primenim intr-o gostinița cu pretentii de hotel si petrecem toata ziua in oras, cu un ziarist local care este doctor in istoria deportarilor, dar care nu prea isi da drumul usor la grai. Il cunoastem acolo pe Victor, fiul unui deportat, care ne gazduieste apoi in subsolul blocului, unde a amenajat o baza sportiva pentru copii din oras. Langa este chiar un teren de hochei, pe care se antreneaza echipa lui. Petrecem pana tarziu cu povesti ale zonei, despre aur si multe altele.

10 APRILIE 2012 – MAGADAN, ULTIMA ZI DE DRUM

Dimineata vizitam un fost loc de executie a deportatilor, unde se afla probabil multe gropi comune nedezvelite, Serpantinka. Un loc pustiu care nu dezvaluie deloc din ororile petrecute aici. Dupa pranz ne despartim de Victor, care si-a pierdut ambele zile plimbandu-ne prin zona, si plecam intins catre ultima etapa a drumului. Trecem cateva pasuri peste muntii albi si aproape plesuvi, zapada cat vezi cu ochii, cateva orase parasite si multe santiere de poduri. Deja numerele de pe borne sunt din doua cifre, pana ce vedem un totem luminos pe care scrie mare MAGADAN!! Este 3 dimineata, suntem la finish...

11 APRILIE 2012 - MAGADAN, CAPATUL LUMII

Incercam sa revenim cu picioarele pe pamant, mai exact pe capatul sau, un loc unde nu visam sa ajungem. Orasul este surprinzator de modern, oameni cu diverse treburi si multe masini umbland de colo colo. Vizitam muzeul local dedicat desigur Kolāmei si Dalstroi-ului, monumentul durerii si coboram apoi pe faleza inghetata a oceanului. Si ne intrebam ce se intampla mai spre est...

12 APRILIE 2012 - EPILOG, CATRE CASA PE SUS SAU PE JOS

Echipa noastra, si asa subrezita de tot felul, se destrama acum si  fizic, Andrei si Mihai iau calea aerului catre Moscova si apoi Bucuresti, iar cei ramasi isi cauta fortele pentru intoarcerea cu Toyota.
Capitala Rusiei se dezvaluie in toata maretia sa, cu bulevarde largi ca nicaieri si cladiri nesfarsite. Seara se coloreaza in Rosu, moment in care punem si noi punct si hotaram ca e timpul intoarcerii catre ai nostri. Drum bun Cornel si Toyotei noastre, Ramas bun, Rusie..

12 MAI 2012 - P.S.

Dupa multi kilometri, cateva mici probleme la Toyota si multe ore de singuratate, Cornel a ajuns cu bine la Moscova. In asteptarea catorva documente pentru transportul motocicletei, apoi iar la drumul final catre casa.

22 MAI 2012 - ACASA

L-am intalnit in sfarsit pe Cornel, sanatos si relaxat, intors cu bine dupa inca aproape 15.000 km, parcursi in mare parte singur cu Toyota cea ascultatoare. dupa mai bine de doua luni am declarat expeditia noastra finalizata.

zice Cornel: `Unde plecam maine?...`

. . .

CATEVA IDEI SI CONCLUZII..

- Rusia ramane la fel de mare si misterioasa precum ne-am imaginat-o. Un loc pe care nu il putem cuprinde orice am face.
- Siberia insa ne-am apropiat-o mai mult, incercand sa o patrundem din mersul masinii sau din popasurile de pe drum. Nu mai este acel taram inspaimantator sau salbatic. Cu putin efort iti poate comunica multe mistere. Maretia sa insa nu se poate compara cu nimic. Omul a vazut si parcurs un procent infim din ceea ce se afla acolo.
- Frigul si zapada te pot coplesi daca nu cauti sa le intelegi rostul.
- Expeditia noastra a atins tinta finala, dar nu fara eforturi fizice si nu numai. Cu regretele de a nu fi o echipa unita si coerenta. Au fost prea multe directii si scopuri dorite, prea multe caractere si personalitati care nu se cunosteau dinainte, o comunicare aproape inexistenta si poate cateva incompatibilitati personale. Si mai este si marea Siberie, care te incearca si te copleseste continuu...

SI SFATURI PENTRU ALTII..

- O expeditie trebuie sa aiba un singur scop, declarat si acceptat de toata echipa
- Echipa trebuie sudata inainte de inceputul deplasarii, increderea in celalalt trebuie castigata inainte, si nu pierduta dupa.
- Prezenta si acceptarea unui conducator este obligatorie. Mai multi sau niciunul inseamna dezbinare si esec. Ceea ce am si gustat cate putin.
- Orice conflict se rasfrange asupra tuturor si nu are deloc influente pozitive.
- Orice, dar numai TOYOTA sa fie... Restul e degeaba.

CATEVA CIFRE:

- lungime traseu Bucuresti-Magadan si bucle: 13.258 km
- cel mai nordic punct N64 36.965
- cel mai estic punct E152 19.206
- cea mai joasa temperatura remarcata  -35
- cea mai coborata temperatura neinregistrata - nu stim, dar ne-a inghetat nasul prin doi saci de dormit
- cea mai mare altitudine atinsa 1370m
- cea mai buna bere  - Gold Mine Beer 2,5l
- cea mai ieftina motorina - 22,5 RUB
- cea mai scumpa  - 40 RUB
- cel mai frumos traseu - varianta catre nord, catre Topolinoe si spre Batagay...

Video

SIBERIA 2012         -        BUCURESTI - MAGADAN

Imagini

SIBERIA 2012         -        BUCURESTI - MAGADAN Plecarea oficiala din Piata Presei Bucuresti Lenin nu mai era sa ne vada, insa il vom vedea noi destul de des Ultimele mici retusuri la ARO Mobilierul era inca in lucru Pe picior de plecare de la garaj Cornel si Mihai Cateva imagini entru prieteni si gata.. Aro ne-a asigurat ca totul este in regula Primele reglaje ale GPS-ului ne-au trezit din visare Si s-a lasat prima noapte de drum Ucraina ne-a aratat cat suntem de aproape de casa In Rusia deja, gasim lungi strazi pustii luminate ca-n palma Si ii dam bataie din garsoniera noastra temporara Directia inainte in linie dreapta este la ordinea zilei. Cu orizontul tare departe Pe tronsoane respectabile drumurile ne zguduie toate incheieturile Intr-una dintre zile ne trezim in fata unui plat alb Inca nemiscata, Vloga la Saratov Si orasul de pe maluri Sub privirile lui Gagarin in hainele lui Stalin.. Lumea apelor este inca incremenita Iar oamenii se joaca cu Volga cea mare Un pod care era dublat de multele traversari directe Si din nou in linie dreapta catre rasarit Ghidati de Ioana si Garmina, fiecare cu directa preferata si desigur cu totul alta Camioanele nu ne lasa in pace deloc si devin din ce in ce mai lungi Si ninge Atacam traversarea Uralilor, incolonati cu sute de camioane de toate felurile Ritmul este molcom, nimeni nu se grabeste. La sute de ore de tranzit, cateva in plus nu conteaza Un Kraz ne face cu ochiul Si coboram deja in Rusia asiatica, Siberia cea mare Drumurile mai grele un pic Si ninge iarasi Si apoi incepe platul campiei siberiene, alb de zapada cu alb de mesteacan Si din loc in loc oameni si sate Si doritele popasuri de camionagii Cu un bors cald si cotlet in forma de chiftea sau invers Plecam mai departe curatand geamurile noroiase si cateva pete de culoare Viscolul ne aminteste unde suntem iar radiatorul de la Aro ne arata cat de repede ingheata apa din el Indicatoarele de pe margine ne lasa reci... In orase gasim acelasi peisaj cunoscut Dar si casutele  specifice din lemn, cu ancadramente albastre, de o veselie greu de explicat Si cu multe decoratii dantelate Si ninge O racheta din orasul inchis Krasnoiarsk ne arata ce pot face rusii, printre altele Si iar printre sate si paduri Si ninge Aro a cam racit Dar Cornel ii gaseste leacul Si noi ceilalti ii cantam de bine Si ii trece Drumurile drepte incep sa se mai destinda Si relieful sa se mai inalte Baikalul se arata alb si neted, incremenit din toamna Timpul a stat pe loc in Irkutsk Cladirile din orasul vechi dau o imagine mai clara asupra atmosferei din secolele  trecute Lemnul era folosit in toate decoratiile Cateva detalii Din pacate majoritatea neintretinute Si lasate intre cladiri mari impersonale Vremea calda de sambata dupa-amiaza a scos lumea in parc Primele semne ale dezghetului Big brother al nostru Altii asteptau linistiti orice semn de viata de sub sloiuri Valurile Baikalului au ramas la fel ca ieri In asteptarea primaverii Pensiunea care ne-a gazduit pentru o noapte Si dotarile SPA aferente Barcile se lasau asteptate Dimineata in centrul Ulan Ude Oamenii incep sa aiba alte trasaturi Insa cladirile amintesc de aceeasi Rusie mare La fel si imaginile de peste acoperisuri Sub privirile lui.. Ne regrupam la o cafea dupa somnul din masini Iar o mica revizie nu strica Cerul Siberiei este complet senin Si avem timp pentru toate Gasim sate cu ulite prafuite, in care si-au gasit adapost demult cativa deportati romani Acel gri inchis combinat cu un albastru curat si dantelat Intr-un mediu ostil si inghetat Fiecare asfintit ne opreste din drum Savurarea unor momente de liniste In timp de oamenii seriosi muncesc Se vad unele semne ale primaverii Si iar la drum.. Sau la vanatoare.. Dupa o noapte de drumuri neasfaltate, gasim un lac complet incremenit Soarele nu avea nici o putere in acel loc Dar oamenii traiau in continuare Fara teama Satul era la fel de inghetat Doar ferestrele albastre radeau de dupa garduri Viata mergea inainte Frigul este peste tot Iar noi il cautam in continuare In drumul nostru apar semnele credintelor locale Si iar campii lungi... sau paduri de sute de kilometri cateva sate bine camuflate apareau si dispareau si uneori focul care mistuia pasunea Dupa orasul Chita descoperim o sosea de o mie de kilometri printr-o padure la fel de lunga O mica oprire la un mausoleu care amintea de orori trecute oameni de care nu trebuie sa uitam gasim un loc cu o incarcatura puternica Iar in fundal se aud cateva exercitii de tragere in poligon.. Incet incet urcam catre nord Iar dotarile anexe capata imagini inedite Ne tot oprim sa admiram orizontul Inaintam si drumurile pierd din consistenta lasand loc padurii sau raurilor inghetate Drumul este o suita nesfarsita de suisuri si coborasuri pe aceleasi dealuri impadurite Benzina din ARO se pare ca are aditivi necunoscuti Raul Aldan a capturat cateva vase Prin tara aceasta sunt transportate tot felul de ciudatenii ..cu diferite masinarii la fel de impunatoare Am poposit o data la o cafenea... cu o lumina deosebita dar de fapt era o veche caroserie de Kraz, care a devenit un separeu VIP Afara, zapada dovedise asezarile si asa rare Am urmat un Kamaz care stia drumul printre bolovanii ascutiti Si iar macadam cu zapada tasata Si din nou grohotis abia explodat din munte Acelasi decor domestic in cafenelele rare de pe drum cu de toate pentru toti Am ajuns in fine si la Yakutsk si la yakuti Am gasit sursa frigului de acolo de prin piata centrala Jumatate dintre masini se cheama TOYOTA Am fost primiti regeste la Max acasa, unde am stat pe capul lui mai bine de trei nopti Un oras cu multe contraste si multe locuri de aducere aminte avand subiectul principal razboiul ilustrat prin diferite forme Frigul nu mai sperie aici pe nimeni alte monumente Si toata lumea este relaxata atata vreme cat centrala termica functioneaza non stop Toate utilitatile sunt la vedere, fara menajamente Blocurile  sunt fundale pentru diverse imagini Iar centrala termica inca functioneaza in parametrii Animatia din port lipseste cu desavarsire Majoritatea masinilor au recurs la dublarea parbrizului, cred ca nu de frumusete Iar cladirile sunt izolate si supraizolate Cladirile vechi, fara fundatii pe piloti si lipite de sol, au capatat forme organice. Arhitectura contemporana este facuta cam la repezeala, atat cat tine vara yakuta Ziua de sambata este peste tot la fel Cateva accente verticale Langa Lena cea incremenita Care tinea prizoniere vasele Intre timp Popescu incerca unele nefacute Si pentru asta si-a batut cuie in talpa Cei mari priveau cu neincredere Intre timp, gasisem un loc de joaca pentru cei mici, in interpretare locala Iar oamenii mari au capatat o gustare calda In adancul pamantului, lumea era de demult inghetata Iar oamenii i-au relevat frumusetea Am gasit si o conexiune internet speciala SI am aflat ca soarele nu a putut dezgheta mai bine de jumatate din Siberia Oamenii locului s-au bucurat sa le fim alaturi.. Am gasit chiar si niste lapte, intr-o stare un pic nefireasca Muzeul permafrost, etern inghetat, unde si in vara torida sunt -10 grade In sfarsit atacam din nou traversarea Lenei La fel de inghetata Cu valuri incremenite Ne-am convins ca gheata groasa ne va sustine Limita permisa fiind net superioara Asteptandu-l pe Popescu, ne gandeam sa intram la o cafea Dar l-am auzit venind sau mai degraba patinand Si intram pe KOLĪMA, Drumul Oaselor Seara se asterne linistita si desigur geroasa. Intr-o camera de 10 mp pentru noi toti Cam asa arata cazarea unde am innoptat cinci intr-o camera de 2x3m. Cu tricolor... Dimineata gasim un catel cu o colectie impresionanta de oase congelate Am banuit ca bolovanii acestia sunt un fel de ingrasamant de gradina. Lemnul este un element de cosntructie foarte important Interviul cu doamna istoric din Cerkiuh, pe un vanticel de -10 Si un muzeu cu arhitectura traditionala O iurta de vara Locul unde s-a scris primul dictionar Yakut-Rus Si Siberia imprejurul nostru O fosta biserica deja muzeu.. Si muzeul pe dinafara si alta din muzeul din Cerkiuh Pauzele pentru tigari ii cam chinuie pe ai nostri Traversam Aldanul, inca inghetat. Primul semn ca ne apropiem de Magadan, deci exista! Dimineata din Handāga, intr-un apartament-cazare Orasul pare insa sufocat de  praf de carbune Si de blocurile darapanate Ziua temperaturile se mai domolesc si creeaza forme interesante suntem bucurosi ca este insorit Cateva mostre de zapada locala Cultivatul legumenlor in sere este obligatoriu.. Un amestec surpriza de carbuni si zapada Sediul administratiel locale si raionale Handāga, sub aceleasi priviri parintesti Iar centrala termica duduie in continuare, asigurand viata In ciuda griului constant, culorile sunt vii Si oamenii curati si veseli In zare observam cum relieful se schimba Si uitam sa ne asiguram cu benzina pentru ARO Indicatorul ne indruma la stanga catre Topolinoe, dar si catre alte destinatii nordice... Drumul capata alte dimensiuni Apele sunt la fel de inghetate gasim urmele opresiunii printre ruinele unor lagare Si muntii din ce in ce mai greu accesibili frigul patrunzator nu ne impiedica sa ne fotografiem La miezul noptii, in lipsa de benzina si de cazare, ne racorim cu o bere cu un nume local, cu aroma de aur O domnisoara de la administratie ne gaseste o camera cu patru paturi si completeaza cateva pagini de date. Apoi primim de la ea 600 ruble.. Muzeul din localitate ne arata utilajele cu care s-a sapat Kolāma Dar si din traditiile crescatorilor de reni Copiii sunt pe maini sigure La Topolinoe benzina e o raritate. Platim apoi 36 litri si primim 40, sufa la Aro si hai inapoi.. Un indicator ne indruma catre o localitate... ... pe care o gasim pe harta la mai bine de 600 km nord, catre Oceanul Inghetat.. In pasul din munti, la monumentul ridicat acolo, oamenii au lasat tot felul de ofrande. Vantul rece nu ne impiedica sa intindem doua steaguri. Cautam telecabinele dar in zadar.. Si iar doua sute de kilometri fara nici o asezare Doar vechile lagare, inca in picioare, cu sarma ghimpata inca ascutita.. In care intram in liniste Patul pentru patru persoane O pasare s-a suparat pentru ca am intrat in locul in care avea cuibul nimeni nu mai supraveghea miscarile Padurea incearca sa stearga urmele Ajungem inapoi la Tioplāi Kliuci, unde Victor, fost sofer pe santierul Kolāmei,  ne ofera o mica petrecere in garajul sau Oraselul este inca sub nameti, insa nimeni nu se plange Gasim un apartament pentru o noapte intr-o mini gostinitsa Cateva date de la un inginer care cunoaste multe din trecutul si prezentul Kolāmei Gasim in sfarsit si o benzinarie, sa nu moara Aro de sete Muzeul dedicat deportarilor ne prezinta cateva bucati de istorie Cateva date statistice, infirmate insa de alti istorici. Poate adevarul este undeva pe la mijloc.. Raul Handāga dadea semne de dezghet La fel si cladirile din oras De sub zapada apar diverse uitate din toamna Pe drum intalnim un loc in care apa nu ingheata niciodata, si este potabila. Se vorbeste despre un șaman.. Intr-un pas din munti, cateva urme ale trecerii de acum doi ani. moment in care motocicleta pleaca inapoi acasa. Iar noi urmam calea printre munti care par din ce in ce mai aproape incat ii putem atinge Drumul devine un pic mai dificil si este frig.. Dar santierele lucreaza non stop Simtim ca ne apropiem de pas si iar urcam strecurandu-ne unii pe langa altii iarasi munti si zapada SIBERIA 2012         -        BUCURESTI - MAGADAN Pe cat de frumos pe atat de pustiu aceeasi pauza de tigara.. In pas este o liniste deplina soarele tocmai plecase un pic Cumpana apelor e complet inghetata Frig iarasi... si luna se hotaraste sa ia locul soarelui Coboram in vale, in frigul absolut unde oamenii schiaza intre sate Marcam si noi polul frigului, chiar daca devenise primavaratic, in jur de -20 Chiar daca unii au supravietuit cand au citit termometrele Ca e Oymiakon sau Tomtor, nu e important acum Tot pe acolo e.. un satuc linistit fara pretentii de reclame gratuite Cele mai importante elemente vitale, lemnul de foc si conducta de agent termic.. drumul este presarat cu tot felul de surprize dar, daca a trecut Kamazul, noi de ce nu? Nici trecerea prin rau nu era o varianta rea dar o preferam pe cea mai directa desigur, directia inainte... O benzinarie ratacita, adapost pentru catva camioane la fel de ratacite Padurile in asteptarea primaverii Urcam iarasi catre granita Yakutiei cu Madaganul si ne oprim peste noapte la statia meteo din mijlocul pustiului, un loc extrem de domestic si pregatit pentru luni intregi de izolare de ceilalti Noaptea trecuse usor, fara sa simtim cele -32 grade cateva instrumente speciale.. Carbunele care nici nu banuie ce i se va intampla si apa limpede de izvor, convinsa cu greu sa se desprinda de pamant si sa intre in galeti, pentru ceaiul de seara Coboram, cu bateriile incarcate, si gasim o lume parasita si trista Unde cu greu mai zarim fum in hornuri Apar santiere imense de exploatare si utilaje pe masura Kandākchan, un loc complet parasit care trezeste fiori SIBERIA 2012         -        BUCURESTI - MAGADAN Locuri pe care oameni le-au facut dar nu le-au mai trebuit In alt sat, placuta de iesire arata mai bine decat cea de intrare Insa satul nu mai traia. SIBERIA 2012         -        BUCURESTI - MAGADAN Yagodnoe, un orasel curat, cu multi copii ..treatru si statui... .. si o piata unde, in ciuda frigului, florile sunt la mare pret. Seara ne-am asezat la povesti ... .. despre aur ... .. si iar aur.. Pauza de tigara a blocat accesul la bere tarziu in noapte am tras pe dreapta, speriind soriceii SIBERIA 2012         -        BUCURESTI - MAGADAN Serpantinka, ascunzand sub linistea deplina orori inimaginabile Ultima parte a Kolāmei. inca sub zapada Se simte dezghetul Simtim in zare finalul Muntii ne-au urat drum bun Kolāma la fel Si startul catre alte lumi si alte expeditii.. Magadan, la capatul lumii noastre Cu aceleasi contraste cu care ne-am obisnuit Cu amintirile unor vechi inceputuri Care nu se mai pot sterge Malul marii.. .. complet inghetate si cateva valuri pe care le ghicim si un vant care ne desparte aici. De sus incercam sa regasim emotii insa totul este mult prea mare. Doi dintre noi debarcam in vuietul civilizatiei. plin de culoare care nu pare sa stie nimic din taramurile de peste mii de kilometri Totul este la fel de mare si frumos.. ..cat intreaga RUSIE SIBERIA 2012         -        BUCURESTI - MAGADAN

« inapoi

 
Activitatile Clubului
 
Galerie Imagini
Noi si masinile noastre CORB Challenge Day 2010 - Darius Craciun/Oana Craciun De prin GARAJ Aro la apa! Video Noi si masinile noastre
 
 
 
  Parteneri
CLUB 4x4CONSTRUCTII S.A. SibiuAsociatia We Help SibiuSCANDIA FOODBOROMIRCrucea Rosie SibiuI.S.U. SibiuSALVAMONT SIBIUServiciul Public de Ambulanta SibiuCentrul Chinologic SibiuC.N.O.R.Sponsori
GTC AUTOArhimusKXLHostVision Romania
ACASĂ · NOUTĂŢI · DESPRE NOI · ACTIVITATI · MEMBRI · GALERIE · PARTENERI · CONTACT   Web Design    
© 2017 Offroad Club Sibiu. Toate drepturile sunt rezervate. Realizat de hostvision.ro.
ABC Domenii CityMaps