La plimbare prin patru munti - APUSENI 26-29 mai 2011

Fiindca ne-au impresionat data trecuta, iata ca am reusit sa ne strangem o mana de oameni si sa abordam cei patru munti, sa ii rugam sa ne dezvaluie secretele. I-am avut alaturi, pe langa cei doi Mihai, Andreea si Geza, pe deja clasicii parteneri si prieteni din Sebes, Uta, Melente si Alin.  A doua jumatate am fost insotiti de inca patru temerari, Anca, Simona, Bogdan, Horia,  imbarcati in cea de-a treia Toyota care a trecut si ea cu brio botezul. Asadar, am pornit la drum trei Toyote (un 73, un 80 si un Hilux) alergand cu spor dupa o Vitara care de mult nu mai este o Vitara.

Ziua 1, Muntele 1

Nu stiam aproape nimic despre Metaliferi. O urcare brusca prin praf si ne-am cocotat pe culmea estica, pe drumuri vechi abia perceptibile. Sus totul era altfel, o liniste si un pustiu numai bune de adunat gandurile. Perspective largi si generoase, desisuri de padure, crescute liber fara frica defrisasrilor, sate incremenite in timp. Comtemplarea a fost brusc curmata de doua probleme la masini, care ne-au fortat la o intoarcere in atelier. Nu am renuntat si, dupa un service maraton am pornit iarasi. Se pare ca Muntele 1 ne asteapta in continuare, vom reveni cu placere sa il cunoastem mai bine.

Ziua 2, Muntele 2

Un traseu tangential Parcului Natural Apuseni, prin vestul Muntilor Bihor-Vladeasa. Fiind mai scurt, ne-am permis luxul si placerea sa facem si o plimbare in bocanci. Am ales parcurgerea circuitului Cheile Galbenei, care s-a dovedit exceptional. Apoi un popas binemeritat cu multe bunatati, o urcare extrema si un drum devorat de padure si iata-ne in tara Crisurilor. Am urcat repede iar la munte, sperand la un loc primitor. Am gasit insa o Stana de Vale identica cu cea de acum douazeci de ani, neintretinuta si blocata de interese obscure. Noroc cu seara care a mai ascuns din dezolare si ne-a impins la lumina focului.

Ziua 3, tot Muntele 2

Nu ne-am dezarmat si am pornit iar la deal, catre culmea principala care se opreste tocmai pe Vladeasa. Un traseu destul de greu, foarte variat, ornat cu de toate. De la culmi lungi, coborand apoi in paduri dese de rasinoase, in care solul noroios este la el acasa, la stancarii abrupte si spectaculoase. Am continuat prin drumuri prafuite cautand scopul final al zile, Fantanele-Belis.

Ziua 4, Muntele 3, Muntele 4

Simtind ca mica vacanta se cam termina, am cotit-o catre est si sud, parcurgand creasta principala a Muntelui Mare si apoi cateva zone incredibil de frumoase din Trascau. Mici emotii la iesirea din Muntele Mare, unde, dupa cateva ravene hotarate sa ne opreasca ne-am zdruncinat temeinic prin parau pret de cativa kilometri. Apoi au urmat drumurile Trascaului, cu multe suisuri si coborasuri, cu orizonturi largi si generoase, pana ce in final, coborand pe langa Manastirea Ramet ne-am apropiat si mai mult de casa.

Imaginile sunt mult mai graitoare, si totusi ele spun prea putin din cele traite. Vom reveni cu placere!