In sus si in jos, de la Caineni la Plaiu Foii - Iunie 2014

Un parcurs de trei zile, foarte variat si spectaculos, care a traversat de la vest la est toate culmile sudice ale Fagarasilor.

Pornind din Valea Oltului, de la Cainenii Mari, am traversat Tara Lovistei, inca neatinsa de o probabila autostrada. O coborare destul de apriga apoi printre fanate ne-a adus in prima vale mai importanta, cea a Topologului. Urmam apoi cateva forestiere care ne scot pe Valea lui Stan, pe un brat vestic al lacului Vidraru, de o limpezime ireala. Poze pe baraj si la drum pana in poienile Toacei, intre Arges si Valsan, unde primim un binemeritat pranz cu de toate. Din valea Valsanului incepem urcusul lung pe Lespezi, catre „rege”, adica spre Moldoveanu. Seara se lasa in golul alpin Gruisorul-Malita, unde punem si corturile. Norii adunati se ridica brusc lasandu-ne sa admiram apusul la caldura focului.

A doua zi ne alunga de pe creste din ceata groasa si friguroasa prin Valea Cernat pana inspre Raul Doamnei, unde luam micul dejun. De aici drumul ne duce in valea Rausorul, si apoi pe alte creste, catre Iezerul Mare. Un drum extraordinar, spectaculos, urcand pana la 2400 m altitudine, pana deasupra Lacului Iezer.  Si aici avem sansa sa scapam de norii grosi si sa admiram circul glaciar al Iezerului, printre petice de zapada si vantul puternic. Coboram cu regrete parcurgand muntele Vacarea, afectat acum de importante despaduriri, nu stim cat de corect efectuate. Este altfel decat il stiam de acum douazeci de ani.. Ultmele sute de metri  le coboram prin rau, spre deliciul tuturor. Campam relaxati in aval de barajul Rausor, de pe Raul Targului.

Ultima zi  o atacam brusc, cu o urcare destul de apriga din Pojorata, apoi cateva trasee inguste prin padurile Namaiestilor, o urcare la fel de apriga pe culmea dintre Argesel si Dambovita si o coborare lejera pana in Rucar. O luam stanga catre Pecineagu, pe valea Dambovitei, unde dejunam. Mai jos de barajul Pecineagu abordam ultima urcare de astazi, catre saua Tamas, unde gasim aceleasi defrisari salbatice. Mai putem spera doar ca natura se va impune iar regenerarea padurii va fi mai rapida decat spalarea solului pietros. In fata noastra se ridica impunatoare culmea Pietrei Craiului, ca o bariera care ne anunta ca drumul nostru se termina aici, tot dupa o coborare prin rau pana catre Plaiu Foii.

Inchidem bucla noastra pe la nord de Fagaras, uitandu-ne cu coada ochiului catre culmile care ne-au insotit in cele trei  zile.